De la casa de copii din Jibou la o carieră în Boston: povestea tinerei care și-a urmat visul, în ciuda obstacolelor uriașe

Redacția
Moderator Redacția 173
Foto: salajulliber.ro

Uneori, cele mai impresionante povești încep cu lipsuri: fără familie, sprijin necondiționat sau încurajarea de care ai nevoie pentru a crede că poți reuși. Povestea unei tinere crescute la casa de copii din Jibou arată însă că un început dificil nu trebuie să-ți hotărască viitorul. Plecată în viață de la zero, ea a înfruntat greutăți aproape imposibil de depășit și nu a renunțat la visul său. Perseverența a dus-o până la o carieră în Boston, în Statele Unite, demonstrând că ambiția și curajul pot deschide drumuri chiar și atunci când pare că nu ai nimic de partea ta.

De la casa de copii din Jibou la o carieră în Boston: povestea unei tinere care și-a urmat visul

Unele dintre cele mai impresionante povești de viață pornesc de la lipsuri: absența unei familii care să te aștepte acasă, a sprijinului necondiționat sau a unei persoane care să-ți spună că poți reuși chiar și atunci când totul pare imposibil. Pentru Victoria Băican, născută la Zalău în prima zi a anului 1990, drumul spre o viață mai bună a început în sistemul de protecție a copilului, unde a învățat de timpuriu ce înseamnă singurătatea.

Astăzi, Victoria, pe care prietenii o numesc Vicky, locuiește în Boston, Massachusetts, și și-a construit o carieră în domeniul fitnessului. Este antrenoare personală de cinci ani și antrenoare de CrossFit la Cambridge Athletic Club. Totodată, concepe propriile clase de antrenament pentru partea superioară și cea inferioară a corpului. Își iubește meseria și își dorește să-i ajute pe oameni să adopte un stil de viață mai sănătos.

În spatele reușitei sale se află ani de muncă, lipsuri și decizii dificile, dar și o ambiție care a ajutat-o să meargă mai departe. Mama sa a lăsat-o în spital la scurt timp după naștere, iar Victoria a crescut în sistemul de protecție a copilului, mutându-se dintr-un loc în altul. La vârsta de opt ani, a ajuns într-un plasament familial în Almaș, unde a locuit alături de sora mai mare și de alte două fete.

După terminarea școlii generale, a urmat cursurile Liceului „Octavian Goga” din Jibou. În primul an făcea naveta din Someș Odorhei, iar din clasa a X-a s-a mutat într-o casă de copii din Jibou. Acolo locuia împreună cu alte fete, într-un centru în care se aflau aproximativ 80 de băieți.

Viața nu a fost ușoară. Pe lângă dorul unei familii pe care nu a avut-o aproape, Victoria a trebuit să învețe să se descurce singură și să lupte pentru fiecare pas înainte. Educația a devenit una dintre cele mai importante șanse ale sale. A învățat bine, și-a continuat studiile, a absolvit facultatea și apoi un program de masterat în domeniul economic.

Rezultatele școlare nu au însemnat însă că toate obstacolele au dispărut. Victoria își amintește că a auzit chiar și de la persoane din sistem îndoieli privind capacitatea ei de a termina facultatea. În loc să renunțe, a transformat aceste remarci într-un motiv să muncească și mai mult. A obținut o bursă de merit și și-a continuat studiile, deși grijile sale erau uneori mai apăsătoare decât cele ale unui student obișnuit.

În timpul facultății, lucra în vacanțe pentru a-și cumpăra cărți, a-și plăti transportul și a avea bani de mâncare. Au existat și zile în care nu-i ajungeau banii pentru o masă, iar hrana ei se limita la pâine uscată și murături. Victoria vorbește despre aceste amintiri nu pentru a stârni milă, ci pentru a arăta cât de departe poate ajunge un om atunci când refuză să renunțe.

Un vis construit prin muncă și perseverență

Încă din primul an de facultate, Victoria visa să ajungă în America. Nu dispunea însă de banii necesari, iar engleza ei nu era suficient de bună pentru a se descurca într-o țară străină. S-a angajat la o agenție care îi ajuta pe studenți să plece în Statele Unite, iar veniturile obținute au devenit, pas cu pas, mijlocul de a-și împlini visul.

Un sprijin esențial i-a oferit o persoană apropiată, pe care o consideră și astăzi aproape ca pe un tată. Prin intermediul acesteia, un român care nu o întâlnise niciodată a aflat despre planurile ei și a hotărât să o ajute cu bani. Pentru Victoria, gestul a însemnat mai mult decât sprijin financiar: i-a arătat că uneori cineva poate avea încredere în tine chiar și atunci când cei din jur nu o fac.

A obținut viza și a plecat în America în timpul studiilor de masterat. Hotărârea ei i-a îngrijorat pe reprezentanții sistemului de protecție, întrucât se afla încă sub tutela acestuia. Victoria își amintește că a trebuit să le explice de ce voia să plece și ce planuri avea pentru momentul întoarcerii. Era însă sigură că nu dorea să renunțe la drumul pe care îl construise cu mult efort.

S-a întors în România, a terminat masteratul și a obținut din nou viza pentru Statele Unite. De această dată, a privit plecarea ca pe o șansă de a-și clădi propria viață.

Începuturi dificile în Statele Unite

Primele experiențe americane nu au semănat cu o poveste de succes peste noapte. Victoria cunoștea foarte puțină engleză, iar adaptarea a presupus multă muncă și efort constant. În prima vară a avut cinci locuri de muncă. Într-o altă perioadă, a lucrat în Ocean City, unde vindea haine și suveniruri pe faleză pentru 7,25 dolari pe oră. Veniturile îi ajungeau cu greu pentru chirie și mâncare.

În septembrie 2014, s-a mutat la Boston și s-a angajat într-un restaurant. La început, strângea mesele și făcea curățenie după clienți, apoi a devenit gazdă, ospătăriță și barmaniță. În cele din urmă, a ajuns manager de bar. A fost o evoluție obținută după ani de muncă și după ce a învățat să comunice într-o limbă pe care la început abia o stăpânea.

Sprijin pentru copiii din centrele de plasament

Victoria nu și-a uitat niciodată originile. În timp ce își construia un viitor, a început să pregătească pachete cu haine, încălțăminte, ghiozdane și alte lucruri necesare pentru copiii din centrele în care crescuse. A încercat să le trimită obiecte de care aveau nevoie, iar de sărbători a găsit modalități de a le oferi dulciuri și mici bucurii.

Experiențele din trecut au devenit o sursă de motivație. Deși a cunoscut lipsurile, Victoria nu s-a îndepărtat de copiii aflați în situații asemănătoare, ci a ales să le fie alături atât cât putea.

O nouă direcție profesională

După mai mulți ani în industria ospitalității, Victoria a descoperit o nouă cale profesională. În timpul pandemiei de COVID-19, a decis să investească în educația sa și a…

O carieră construită prin perseverență

Victoria a urmat cursuri de personal training și nutriție, iar la scurt timp și-a găsit un loc de muncă într-o sală de fitness. În ultimul an, a renunțat la activitatea din baruri pentru a se dedica în întregime domeniului care o pasionează. În prezent, lucrează ca antrenoare personală și de CrossFit la Cambridge Athletic Club, unde își creează propriile clase, adaptate diferitelor grupe musculare.

Pentru ea, fitnessul înseamnă mai mult decât exerciții și rezultate fizice. Victoria își dorește să-i ajute pe oameni să aibă mai multă grijă de ei, să-și formeze obiceiuri sănătoase și să descopere că își pot transforma viața. Experiențele prin care a trecut au învățat-o că progresul se clădește treptat, prin consecvență și încredere.

Revenirea în România

După 12 ani petrecuți în America, Victoria s-a întors în România. Și-a revăzut fratele, surorile și mama, apoi a vizitat copiii din casele de tip familial. Le-a dus dulciuri și a stat de vorbă cu ei, oferindu-le încurajarea pe care și-ar fi dorit să o primească mai des la vârsta lor: să aibă încredere în propriul viitor.

Le-a vorbit despre importanța școlii și a muncii, precum și despre puterea de a nu se lăsa definiți de mediul în care au crescut. I-a îndemnat să nu renunțe atunci când cineva le spune că nu vor reuși și să găsească în ei puterea de a merge mai departe.

Recunoștință pentru cei care i-au fost alături

Victoria spune că nu ar fi ajuns aici fără ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor care au sprijinit-o când a avut nevoie. Îi amintește cu recunoștință pe Mircea Creț și Zaharie Gadiel, dar și câteva persoane din Complexul din Jibou, care i-au oferit sprijin și afecțiune.

Drumul ei nu a fost unul în care obstacolele au dispărut ca prin minune. Este povestea unei tinere care a muncit în perioadele dificile, și-a continuat studiile în ciuda resurselor limitate, a plecat departe când a văzut o oportunitate și a luat-o de la capăt ori de câte ori a fost nevoie.

Un mesaj pentru copiii din sistemul de protecție

Astăzi, Victoria Băican își construiește viața în Boston și lucrează într-un domeniu pe care îl iubește. Dincolo de carieră și de reușitele profesionale, rămâne însă copilul din Zalău care a visat la o lume mai mare și a avut curajul să o descopere.

Mesajul pe care îl transmite copiilor crescuți în sistemul de protecție este unul esențial: locul din care pornești nu trebuie să hotărască unde vei ajunge. Cu educație, muncă, credință și sprijinul potrivit, drumul poate fi dificil, dar nu este lipsit de posibilități.

Sursa: salajulliber.ro · 23 octombrie 2026
Etichete:
Distribuie acest articol